Discursul Prof. Univ. Dr.  Anca Munteanu la lansarea cărții Harta invizibilă a atașamentului semnată de Psih, Dr. Andreea Ionescu, fondatoarea Clinicii ReCentre

Publicarea unei cărți este, pentru autor, o ipostază de victorie umană, un mod de a domina propriile suprasolicitări, inerții, anchiloze, comodități. Iar pentru noi, cititorii, atâția câți mai supraviețuiesc în această lume anomică și decentrată în care trăim, reprezintă o sărbătoare nu doar epistemică, ci și prilejul de a evada din noianul problemelor secunde și trepidante pentru a ne oferi un respiro revitalizant.

Cartea pe care astăzi o petrecem in larg „Harta invizibila a atașamentului”, semnată de Andreea Ionescu, incită prin însuși titlul ei, deorece atașamentul (în fond, un termen fad, decolorat pentru iubire) reprezintă fundamentul și dinamul întregii existențe umane, începând din penumbra intrauterină și până la Marea Trecere în regatul luminilor fără amurg. Din start, se cuvine să menționez că această lucrare îngemănează printr-un metabolism insolit, pe care nu trebuie să-l tulburăm, o frumoasă experiență profesională triplu constelată: cea de dascăl universitar, de cercetător și de psihoterapeut.

În context valorizator trebuie să menționăm că această lucrare se subsumează psihologiei sănătății, fiind cea mai exhaustivă și mai consistentă prestație pe tema atașamentului din literatura românească de specialitate.

Eșafodajul teoretic se cristalizează în urma unui excurs laborios și cronofag, îndeosebi prin bibliografia străină aferentă. Demn de remarcat este inteligența și dezinvoltura cu care Andreea Ionescu nu s-a lăsat copleșită de volumul considerabil al surselor cercetate, selectând doar problemele cheie printr-o atitudine critică vigilentă și evitând cu abilitate aspectele redundante.

Fundamentele teoretice ale cărții nu se rezumă doar la o sinteză actuală și limpezitoare pe care o oferă, ci și la o serie de aspecte inedite pe care le lansează și care constituie cota sa de originalitate. Dintre acestea spicuim: transmiterea intergenerațională a unui tip de atașament, aportul metodei Lamaze în pregătirea rolului de părinte, impactul pe care stilul educativ al tatălui îl are în apariția la copil a unui anumit stil de atașament etc.

Secvanța cea mai valoroasă și mai originală a acestei cărți se referă la demersul aplicativ. Este o cercetare complexă, structurată în trei direcții majore, fiecare generând arborescent multe alte subdirecții din dorința de a developa problema atașamentului din cât mai multe unghiuri de vedere.

Au fost inițiate trei studii de teren, dintre care două au apelat la instrumente consacrate, iar al treilea a uzitat de o metodologie calitativă. Indiferent de tipul de abordare, Andreea Ionescu probează deplină competență în proiectarea și derularea cercetărilor.

Impresionantă este abilitatea și dezinvoltura cu care autoarea reușește să nu se împotmolească în hățișul de date care au rezultat. Pertinența și acuratețea cu care mânuiește travaliul statistic sunt de asemenea demne de amintit.

Cât privește lectura calitativă a rezultatelor, aceasta descrie coregrafii ample, dinamice și adeseori suculente, fiind întotdeauna blindate cu argumente infailibile.

Fibra aplicativă a cărții de față sporește și prin discutarea acelor programe, care explicit sau implicit, influențează apariția unui atașament securizant.

Valoarea lucrării este potențată nu numai de concluziile finale, care alături de cele parțiale (ce agrementează încheierea fiecărei investigații), oferă o imagine complexă, limpede și subtilă despre atașament.

Încercând să creionez într-un elan mărturisitor relația mea cu Andreea Ionescu, acum când mă aflu la vârsta bilanțurilor de crepuscul, pot spune că ea reprezintă o bornă luminoasă pe traseul meu profesional, datorită frumoasei sale zestre intelectuale și caracteriale, căci mi-a fost studentă, apoi asitentă și aliat în primele mele cochetării cu mișcarea transpersonală, iar ulterior am rămas într-o imperturbabilă și tonică filiație umană și profesională.

Desigur, nu intenționez să vă prezint toate valențele și subtilitățile acestei lucrări, întrucât aș dori să le descoperiți prin lectură nemijlocită.

Cert este că și această carte, ca orice carte valoroasă, nu o citim, ci ne citește, așa că la finalul lecturii putem obține un spor de conștientizare al meandrelor pe care propriul nostru atașament fundamental l-a înregistrat de-a lungul vieții.

Se spune că o carte reprezintă o scrisoare mai voluminoasă adresată prietenilor de căutare, a celor existenți și a celor care vor veni după lectura ei. Beneficiarii acesteia sunt nu doar psihologii, psihoterapeuții, părinții, ci și orice om care realizează importanța cardinală a atașamentului ca sursă, catalizator și coloană vertebrală a devenirii umane.

În încheiere, vă propun să ascultați bătăile de inimă ale acestei cărți cu certitudinea că veți găsi răspunsuri la lumina de a iubi.